| Cand | 13/11/2013 |
| De la | Guelmin (Maroc) |
| Pana la | Laayoune (Sahara Occidentala) |
| Sumar | Sahara; controale jandarmerie; Oceanul Atlantic |
Dupa 16 zile ajungeam, in sfarsit, in Sahara Occidentala, conducand pe celebra Rută a Atlanticului.
Pentru ca am dormit in masina si ne-am trezit foarte devreme, dimineata ne-a fost foarte usor sa ne punem repede in miscare. La prima benzinarie am oprit sa alimentam. Acolo, mare surpriza...dupa ce am alimentat masina nu mai pornea.
Colegii nostri de drum care erau mecanici (Marco si Rick) s-au mobilizat instantaneu, au strans niste piulite slabite de la alternator, ne-au dat curent si ne-au pus in miscare.
Ne-am continuat drumul si, fara sa ne dam seama, deja eram in Sahara Occidentala, teritoriu controlat de catre Maroc. Daca in Maroc punctele de control ale jandarmeriei opreau doar localnicii, iar pe noi ne lasau sa trecem, aici era fix invers. Atat la intrarile si iesirile din sate, cat si pe drum din 10 in 10 km era cate un post de control. Doi jandarmi inarmati treceau pe la fiecare masina pe rand si ne cereau hartiile cu toate datele noastre, pe care le tipariseram inca de acasa. La inceput a fost distractiv, ne opreau, le dadeam hartiile, le vorbeam putin in franceza in timp ce zambeam si apoi mergeam mai departe. Insa, dupa 5 puncte de control am realizat ca se pierdea foarte mult timp. Nu aveam de ales...
Mergand cu geamurile deschise puteam simti "mirosul" Atlanticului, mai ales in satele in care existau depozite de peste.
In roadbook ne era recomandat un camping la 35km inainte de Laayoune unde sa ne petrecem noaptea. Apropiindu-ne usor usor de Laayoune, pe un drum complet pustiu, eram cu ochii mari dupa un indicator pentru camping-ul nostru. De nicaieri am zarit pe marginea drumului o pancarta mica in forma de sageata care ducea inspre ceea ce parea sa fie ... nimic. Am facut dreapta si am mers aproximativ 5km prin desert, pe nisip tare, printre niste pietre ce delimitau "drumul" catre camping.
Ajunsi la camping, nu am putut decat sa ne bucuram de dusurile cu apa extrem de sarata urmate de montarea cortului.
Dat fiind faptul ca gateam impreuna cu prietenii nostri, am pus la bataie ce conserve si rezerve mai aveam. Aveau paste. Aveam zacusca Mandy. Nu stiau ce-i aia zacusca. Am incercat sa le explicam. De-aici a iesit surpriza serii ... o portie delicioasa de paste cu zacusca si ton.
A doua zi urma sa "spargem gasca" din nou, unii alegand ruta extrema prin Mauritania. Noi alesesem ruta mai lejera, alaturi de alte cateva echipe.
